Valoarea în vamă a mărfurilor constituie baza de calcul a drepturilor de import ad valorem, iar declarantului îi revine responsabilitatea pentru declararea valorii în vamă a mărfurilor și elementelor care se includ în aceasta.
I. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit (metoda 1)
Baza inițială pentru valoarea în vamă a mărfurilor este valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate (metoda 1 – în baza valorii tranzacției), ajustat, dacă este cazul.
a) Cheltuieli care urmează a fi incluse în valoarea în vamă
Următoarele cheltuieli se adaugă la valoarea tranzacției dacă nu au fost deja incluse în preț.
Transportul și costuri conexe:
- cheltuielile de transport până la locul de introducere (auto sau feroviar, aeroportul sau portul de descărcare);
- orice taxe aferente încărcării, descărcării și manipulării asociate cu transportul mărfurilor;
- costul de asigurare.
Containere și ambalaje: plățile ce urmează a fi efectuate de către importator în legătură cu folosirea și returnarea ambalajului sau containerului se includ în valoarea în vamă, cu excepția cazurilor când acestea sunt plasate în regim de admitere temporară.
Comisioane: orice comisioane de brokeraj, plătite pentru a recompensa agentul vânzătorului sau un terț pentru servicii în legătură cu vânzarea mărfurilor.
Articole auxiliare, livrate de cumpărător și necesare pentru producerea și vânzarea mărfurilor importate (de exemplu: piese, materiale sau unelte speciale de producere sau matrițe).
Mijloacele obținute din revânzare: sumele din venitul de la orice revânzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii în Republica Moldova, care ar reveni, direct sau indirect, vânzătorului.
Redevențele și taxele de licență: plățile efectuate de către cumpărător vânzătorului sau unui terț pentru utilizarea anumitor drepturi de proprietate intelectuală legate de mărfuri (de exemplu: brevete, mărci comerciale, drepturi de autor).
Notă: Toate elementele care se adaugă trebuie să se bazeze pe date obiective și cuantificabile; totodată, alte elemente, neprevăzute de cadrul legal, nu pot fi adăugate.
b) Condiții de declarare a valorii în vamă a mărfii
Metoda 1 se aplică, de regulă, în cazul tranzacțiilor de vânzare-cumpărare. Preţul efectiv plătit sau de plătit trebuie să fie format din suma plăţilor efectuate sau care trebuie efectuate de cumpărător către sau în beneficiul vânzătorului pentru mărfurile importate şi include toate plăţile efectuate sau care trebuie efectuate ca o condiţie a vânzării mărfurilor importate de cumpărător către vânzător sau de cumpărător către o terţă parte pentru a îndeplini o obligație a vânzătorului. Plata poate fi efectuată sub forma unui transfer de mijloace băneşti fie prin acreditive, fie printr-un instrument negociabil, și poate fi făcută direct sau indirect.
În cazul metodei 1, poate fi acceptat și prețul cu reducere comercială dacă aceasta se atribuie mărfurilor de evaluat, iar în momentul acceptării declaraţiei vamale, în actele comerciale aferente tranzacției, sunt prevăzute aplicarea acesteia, condițiile acordării și cuantumul reducerii.
Totodată, valoarea tranzacției nu se aplică în cazul livrărilor cu titlu gratuit (cadouri, mostre, obiecte promoționale); bunurilor introduse în ţara în regim de consignaţie; mărfurilor importate de sucursale care nu au personalitate juridică; bunuri introduse în ţara în baza unui contract de închiriere sau de leasing; bunuri care fac obiectul unui împrumut, dar care rămân în proprietatea furnizorului.
Valoarea în vamă se determină în valuta națională – leul moldovenesc. Astfel, suma în altă valută trebuie să fie convertită folosind cursul oficial stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data apariţiei obligaţiei vamale.
c) Acte necesare declarării valorii în vamă
La anunțarea valorii în vamă, declarantul completează declarația valorii în vamă D.V.1, care se depune concomitent cu declarația vamală.
D.V.1 nu se utilizează în următoarele cazuri:
- valoarea mărfurilor este mai mică ori echivalentă cu suma de 5000 euro;
- în cazul destinaţiilor vamale exonerate de plata drepturilor de import;
- dacă declarantul deține statutul de AEO.
La cererea autorității vamale, declarantul trebuie să prezinte, pe lângă actele deja prezentate pentru vămuire (setul minim de acte necesare vămuirii include factură, document de transport și, după caz, actul permisiv), documente suplimentare, în funcție de specificul tranzacției, ce confirmă valoarea anunțată, cum ar fi:
- contractul și acordurile adiționale, dacă există;
- documentele de plată în cazul achitării prealabile;
- contractul (comanda) de acordare a serviciilor de transportare sau factura de expediţie, conform condiţiilor de livrare;
- poliţa sau contractul de asigurare a mărfurilor, în cazul în care acestea au fost asigurate fie potrivit condiţiilor de livrare, fie la inițiativa declarantului.
Adițional, în cazul în care organul vamal constată divergenţe probate între datele conţinute în actele menţionate, identifică riscul de subevaluare a mărfii, el solicită în scris prezentarea și a altor acte aferente tranzacției de import (de exemplu: contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţiile indirecte; corespondenţa comercială; cataloagele, ofertele de preț (listele de prețuri) ale firmelor producătoare/vânzătorului etc.).
Notă: În cazul în care autoritatea vamală, la momentul vămuirii, nu acceptă valoarea în vamă a mărfii declarată conform metodei 1, se aplică consecutiv alte metode de determinare a valorii în vamă sau se solicită eliberarea mărfurilor sub garanție.
II. Eliberarea mărfurilor sub garanție (amânarea determinării valorii în vamă)
În cazul în care valoarea în vamă nu poate fi apreciată definitiv în procesul vămuirii, mărfurile pot fi eliberate declarantului cu condiția constituirii unei garanții sub forma unui depozit în numerar, garanția bancară sau garanția brokerului vamal (la alegerea declarantului). Cuantumul garanției constituie diferenţa dintre drepturile de import calculate pe baza valorii în vamă determinate de organul vamal şi cele calculate de declarant.
În termen de până la 30 de zile, declarantul poate prezenta documente suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă și, în cazul acceptării valorii în vamă declarate, garanția se restituie. În cazul în care documentele nu sunt acceptate de organul vamal, drepturile de import sunt încasate din garanția constituită.
În cazul în care declarantul nu prezintă în termen informațiile suplimentare sau actele prezentate nu elucidează suspiciunile aspura verifdicității valorii declarate, organul vamal determină de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv metodele prevăzute.
Declarantul, în această situație, este obligat să modifice declaraţia vamală şi să achite drepturile de import recalculate din valoarea în vamă determinată de organul vamal. Decizia organului vamal poate fi contestată în termen de 10 zile la autoritatea vamală și, ulterior, în instanța de judecată.
III. Alte metode de determinare a valorii în vamă
În cazul imposibilității aplicării primei metode de determinare a valorii în vamă, se aplică succesiv alte metode de evaluare, după cum urmează:
- În baza valorii unei tranzacții cu mărfuri identice (metoda 2) – mărfuri care se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluată, inclusiv în ce privește caracteristicile fizice, calitatea mărfii şi reputația ei pe piață, țara de origine, producătorul.
- În baza valorii unei tranzacții cu mărfuri similare (metoda 3) – mărfuri care, deși nu sunt identice, au caracteristici asemănătoare şi se constituie din componente asemănătoare, fapt ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi marfa evaluată şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. La determinarea similitudinii mărfurilor se iau în considerare următoarele caracteristici: calitatea, existența mărcii comerciale, reputația pe piață, țara de origine, producătorul.
Aceste două metode se aplică în cazul în care marfa identică sau similară:
- este vândută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova;
- este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care urmează a fi evaluată;
- este introdusă aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale.
Dacă marfa identică sau similară a fost introdusă în altă cantitate şi/sau în alte condiţii comerciale, valoarea în vamă se rectifică în mod corespunzător, ținând cont de aceste deosebiri.
În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi luată valoarea uneia dintre câteva tranzacții cu mărfuri identice sau similare, se aplică cea mai mică valoare a tranzacției.
- În baza costului unitar al mărfii (metoda 4). În acest caz, valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar corespunzător vânzării acestei mărfi ori vânzării mărfii identice sau similare acesteia în cea mai mare cantitate totală, concomitent sau aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sunt în relații de interdependență cu vânzătorul și cu condiţia deducerii:
- comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit, beneficiilor şi cheltuielilor generale aferente vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip;
- cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielilor conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova;
- impozitelor şi taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vînzarea mărfurilor.
- În baza valorii calculate a mărfii (metoda 5), care include:
- valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru producerea mărfii;
- volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus, de obicei, în cuantumul vânzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de producători, cu destinaţia ţării de import;
- orice alte cheltuieli pentru transportul mărfii până la locul de introducere a mărfii pe teritoriul vamal.
- Metoda de rezervă (metoda 6) – valoarea în vamă se determină pe baza datelor disponibile.
Totodată, nu pot fi luate drept bază următoarele:
- preţul de vânzare în RM al mărfurilor produse pe teritoriul RM;
- preţul mărfii pe piaţa internă a ţării exportatoare;
- preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv;
- sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din două posibile;
- costul de producţie al mărfii, altul decât valoarea calculată a mărfurilor identice sau similare, determinat conform preţului materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau prețului altor lucrări pentru producerea mărfii;
- valoarea mărfii comercializate pentru export în altă ţară decât ţara importatoare;
- valoarea în vamă a mărfii minimală.
Legislația:
Codul vamal al Republicii Moldova nr. 1149/20.07.2000
Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380/20.11.1997
